marți, 15 septembrie 2015

Păcătos

De când mi-ai plâns, iubindu-mă, pe pernă,
Și m-ai îmbrățișat, țipându-mi "Tu!",
Umblând prin casă, goală și solemnă,
M-acuz că te iubesc, mă mint că "Nu"...

O toacă îmi agită sfinți în suflet
Și plâng, și urlu și-apoi râd nebun!
Mă-nchin pereților, îngenunchez și cuget,
Și-adorm în feluri care nu se spun...

Din lumi unde nescrise postulate
M-au încadrat la "suflet chinuit",
Aceeași toacă matematic bate
Sfârșituri și-aberații post-sfârșit...

Azi a trecut, ieri vine după mâine,
Iar săptămâna viitoare s-a-ncheiat...
Pendula din vecini îmi dă de veste
Să mă trezesc și să mă urc în pat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu